Presupun ca (virgula) cunosti acel sentiment cand,pe unde treci,fiecare persoana incepe sa susoteasca,sa te barfeasca,sa te critice,sa te jigneasca,sa scoata fel de fel de vorbe despre tine,sa se bage in viata ta si asa mai departe,necunoscandu-te deloc.
Sincer,mi-as dori sa nu cunosti situatia asta.Si totusi.
Simt ca am ajuns la capat de drum,simt ca indiferenta mea numai face fata atator provocari,ma simt fara vlaga.Numai sunt eu.De fapt,numai pot fii eu.Aceasta NOUA persoana este genul careia trebuie sa afiseze tot timplu un zambet fals,EA trebuie sa fie intotdeauna calma si stapana pe situatie,EA trebuie sa aiba mereu raspunsul la orice intrebare.
EA..
Dar cum ramane cu mine?..
Cum ramane cu sufletul meu care numai poate indura atatea atacuri,cum ramane cu parerile,ideile mele,huh?Cum ramane cu MINE?
Persoane la care nu te asteptai in veci sunt (sau numai sunt) langa tine,clipe care ar fi trebuit sa fie doar ale tale,sprijinul NEacordat pe toata aceasta perioada,afectiunea care lipseste in fiecare secunda..
Stii,a inceput sa-mi lipseasca si raza aia de soare care ma insotea zi de zi si ma lasa sa o port cu mine oriunde.Imi lipseste tot ce apartinea de MINE candva.Imi lipseste doza aia de fericire nelimitata..
P.S.: Esti atat de plin de tine,si atat de plin de gol..
luni, martie 16, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
E trist, dar daca ai fi intr-adevar indiferenta si nu ti-ar mai pasa de toate chestiile care strica, ar fi mai bine pentru tine.
O chestie doar, peste tot ai folosit "numai" in loc de "nu mai".
Trimiteți un comentariu