Paharul de Garrone e gol.Cuburile de gheata s-au topit mult prea repede.Caldura ma sufoca si ma indispune in acelasi timp.Am racit,si asta e naspa.Si tot vorbim de intrebari fara raspuns,si tot vorbim de trecut,si tot ne certam pe zi ce trece,si tot analizam fel de fel de situatii,si tot purtam pica unii pe altii si ne injuram.
De ce?
De ce nu putem pur si simplu sa lasam timpul sa decida pentru noi,cum face de fapt,fara sa ne dam seama?De ce nu incercam sa nu ne mai gandim la fel de fel de chestii care sa ne strice intreaga zi?De ce continuam sa traim in trecut,in loc sa traim clipa?De ce sa ne stresam pentru ziua de maine?De ce sa nu fumam?De ce sa nu bem?De ce sa nu stam serile de sambata pe iarba din parc sub cerul liber numarand stelele?De ce sa nu visam?De ce sa nu fim uniti?De ce ?
Intrebari la care raspunsurile le stim singuri,dar ne e frica sa vedem realitatea.
Preferam sa visam,sa train intr-o lume noua,o lume a noastra unde nimeni si nimic nu ne poate rani sau o lume unde noi suntem un nimeni si o rana,o mare gaura in piept.
Si da,am simtit ca numai pot continua,am simtit ca mi se rupe sufletul,am dat cu pumnul in masa si am vrut sa ploua.Dar ploaia nu m-a ascultat.M-a lasat pe uscat.Pe seceta.Mi-a secat sufletul si tot ce aveam mai bun.
Mi-as dori ca macar odata sa vedeti prin ochii mei.
Mi-as dori ca macar odata sa simtit ce simt eu.
Mi-as dori ca macar odata sa vedeti cum e sa fiti Eu.
Mi-as dori ca macar odata sa imi luati locul.
Dorintele sunt multe,dar stii,eu nu sunt un geanie ca sa indeplinesc fiecaruia cate o dorinta,chiar mie!
Sunt la fel ca voi,dar putin diferita.
Si pe mine ma doare,dar am ajuns sa maschez fiecare fisura din suflet.
Ma trezesc brutal dimineata.O tigara.O cafea.O guma.
Ma uit in oglinda si ma intreb..."Ia zii...cine pe cine minte?".
Nu cum sunt eu sunt eu,Ci cum esti tu sunt eu,Un fel de tu sunt eu,Pe care nu l-ai mai lasat sa fie eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu