Devii o arma, te descarci silentios in interior, nu te desfaci pentru nimeni, tre' sa pari mereu superior.

Dorinta.
Poate ca asta e singurul cuvant care mi-a putut iesi din "buricele degetelor"acum.
Un amalgan de sentimente ma cuprinde si nu ma lasa,nu vrea sa ma lase sa resimt acele sentimente...acele furnicaturi...acele emotii...acele clipe atata de..."frumos de obositoare"....
Clipele alea cand iti simti ficatul pe parchet,3 coaste infipte in oglinda,cand poti traia aburii cu acel cutit al reusitei si sa incepi un nou capitol...cand transpiratia ti se scurge pe corp si oricat de obosit ai fii fost...nu te-ai fi oprit...pur si simplu nu ai fi facut-o...
Mi-e dor.
Mi`am pierdut umbra.
M`am pierdut.
Simt nevoia cateodata sa fiu doar eu cu mine..
Mi-e dor sa simt cum curge prin vene.
Dar nu,nu are rost sa continui asa,amagindu-ma si plangandu-mi de mila practic.
Am un nod in gat.
As da sa plang,dar nu.
Nu are rost,sau poate ca da.
Gresesc.
Pe zi ce trece imi creez singura imagini negative,ajungandu0se astfel
la tot felul de ..."actiuni" ce duc la certuri si alte chestii.
Cateodata simt ca numai pot,ca pana aici mi-a fost,ca gata...it's over;
Dar cateodata....
Cateodata stiu si simt ca pot ajunge pana la capatul pamantului,simt ca nimeni si nimic nu ma va putea invinge vreodata.


Nimic nu e ceea ce pare...
Simt nevoia sa ma eliberez de toate lucrurile negativiste adunate pe toata perioada si care se aduna in continuare.
Ziua mea de nastere se apropie.
Stii,cateodata abia asteptam perioada asta din an,de 22 mai,petrecere,prieteni,familie,rude...
Dar...acest an...aceasta perioada parca a smuls din mine partea aia de entuziasm al unui copil tembel cu sute de vise,planuri scrise...Sa nu ai persoana cea mai importanta langa tine,ci la sute de mii de kilometrii distanta e cea mai mare durere posibila...
Lacrimile-mi calca din nou masca asta ce-o port pe post de chip.
Melodiile curg din mp4`n casti ca o mare de vise desprinse de suflet...
Am o inima cu ploaie si un suflet cu epiderma decolorata..
"I feel so lonley cuz I know that you're gone,i'm on my own now i will try to be strog,and i remember all the nights,u were there,i will be leavin'finding you everywhere.."
As vrea sa cred ca totul e ok si ca nimic nu s-a intamplat....as vrea sa cred ca totul e asa cum am visat si va fii mult timp de-acum incolo,as vrea sa cred ca sunt persoane ce in clipele astea se gandesc la mine,as vrea sa cred ca am prieteni adevarati,as vrea sa cred ca sunt apreciata pentru ce fac,as vrea sa cred ca ....
"As vrea sa cred ca .."
Si cu ideea asta am ramas...
Mintea mi s-a blocat,nu-mi mai pot exprima ideea,desi inauntrul meu e un cutremur dezastruos de 1minut jumate.
Dar totusi tu esti aici,si n-o sa pleci niciodata.Totusi tu imi oferi un umar pe care sa plang,si imi spui o vorba buna si la 3 dimineata,numai sa fiu ok.Totusi tu ma strangi in brate si ma faci sa ma simt mai mult decat in siguranta..Totusi tu esti aici mereu.Esti aici mereu...nu pentru mine..
Pentru noi..
Mi-e frica de tot.Mi-e frica de ce vad.Mi-e frica de ce fac,de ce sunt,dar mai ales...Mi-e frica sa ies din camera asta,mi-e frica sa ies din camera asta si sa numai simt aceleasi lucruri pe care le simt cand sunt cu tine...
Te iubesc.
Te iubesc pentru ca meriti.
Te iubesc pentru ca existi.
Dar mai ales..
Te iubesc pentru ca ...
Te iubesc pentru ca ma iubesti neconditionat.

P.S.: Te iubesc pentru ca fara tine nu pot fi eu.